Europarlamentarul ECR/ AUR Gheorghe Piperea face o pledoarie pentru pace. El amintește de celebrele bombardamente cu bombe nucleare de la Hiroshima si Nagasaki cand americanii le-au folosit împotriva japonezilor pentru a-i forța să capituleze și să se încheie astfel Cel De-al doilea război mondial. El vorbeste acum de motivația păcii.
”NO MORE HIROSHIMA!
Eu sunt acum în Hiroshima, în locurile unde, pentru prima oară în istorie, umanitatea a lovit umanitatea cu o bombă atomică, intitulată cinic little boy (avionul purtător era numit Enola Gay).
Au pierit pe loc 150 de mii de oameni. Încă 50 de mii de oameni au pierit în următorii ani, de la radiații. Japonezi și non-japonezi.
În anul 1945, orașul Hiroshima avea 350 de mii de locuitori. Mai mult de jumătate au pierit de la bomba aruncată din avionul vesel (=gay, în engleză).
Americanii au dat și a doua bombă, la Nagasaki.
Din punct de vedere tactic, cele două atacuri au fost inutile: Japonia era deja învinsă la data de 6 august 1945, ora 8,15. La fel cum învinsă era și Germania, în aprilie 1945, când un atac aerian americano-britanic a pus la pământ și a ars din temelii Dresda, făcând să piară cca 70 de mii de oameni (în romanul Abatorul 5, Kurt Vonegut, prizonier de război în timpul atacului, vorbește de 130 de mii). În Hiroshima, Nagasaki și Dresda mai erau puțini soldați și bărbați apți de război. Erau mai mulți copii, femei și bătrâni.
Avantajul a fost strategic: SUA devenea super-puterea mondială care nu ezită să utilizeze arma letală ultimă, dacă trebuie.
De aici a rezultat cursa înarmării nucleare, cursă în care URSS a depășit SUA la numărul de arme nucleare. Cu stocul de azi, pământul întreb poate fi Hiroshima, 6 august 1945, ora 8,15.
Războiul rece a fost un fel de pace menținută prin amenințarea nucleară reciprocă.
Timp de 80 de ani lumea a avut o certitudine: Germania și Japonia nu vor avea dreptul să se doteze cu arme nucleare și, de fapt, nu vor avea armate puternice proprii. Nu vor pătrunde în Consiliul de Securitate al ONU, ca membri permanenți, și vor păstra vie memoria vinovăției regimurilor lor naziste, respectiv, militariste, ca o motivație a păcii.
Această certitudine a început să devină contestată de Germania (care a cerut Franței să îi permită să fabrice arme nucleare, în co-producție) și, cu jumătate de gură, de Japonia (care și-a dezvoltat o mișcare politică ce vrea modificarea propriei Constituții, pentru a permite re-înarmarea și independența militară de SUA).
Rusia este în război, SUA este în război. China se pregătește întens.
Germania și alte state membre UE bagă zeci de miliarde anual în gazul și petrolul rusești, ceea ce îi permite lui Putin un război interminabil, de uzură. UE și statele membre bagă în fundul regimului mafiot kievean sute de miliarde, prelungind în mod criminal războiul (care devine un război de exterminare a poporului ucrainean), până la momentul la care UE, sub bagheta măiastră a Ursulei von der Leyen, va fi fost pregătită de război cu Rusia. Mai durează “doar” 5 ani și mai costă “doar” o mie de miliarde de euro, din taxele și impozitele europenilor aruncați în faliment și sărăcie.
Nu mai există azi motivația păcii.
Dacă te pregătești de război, folosindu-te de un popor întreg trimis să își verse sângele pe banii pe care îi “donezi” din biroul tău luxos de la etajul 13 al clădirii Berlaymont din Bruxelles, nu o faci pentru pace, o faci pentru război. Ca o babă coclită, îl urăști pe moș Volodea, fostul prieten și partener de afaceri, pentru că te temi să îți dezvăluie infracțiunile, iar pentru a-l pedepsi, pregătești pentru măcelărirea reciprocă tineri care nu se cunosc între ei și, deci, nu ar avea de ce să se urască reciproc…
Aici, în Hiroshima, motivația păcii există peste tot: un monument dedicat unui grup de 600 de fete de 12-13 ani, ucise pe loc de bomba atomică, în timp ce ajutau la îngrijirea unor răniți este cel mai dărâmător de emoționant. Dar și aici aceste motivații se opresc la nivel de 2020. Până atunci au existat premii pentru pace, expoziții pentru pace, congrese și conferințe pentru pace cu vedete de carton de la Hollywood (care s-au concentrat, între timp, pe plandemie, propagandă lgbtq, climate change, război “sustenabil”). După 2020, ca o adevărată linie maro trasă sub toate eforturile de pace, care s-au întins pe 75 de ani, se oprește orice propagandă pentru pace.
Dacă Michael Jackson cânta despre pace, iar vedetele de la Hollywood din anii 80-90 ai secolului trecut aveau ca idoli un Ghandi, un Mandela sau un Dalai Lama, acum “vedetele” de la Hollywood îi au ca idoli pe Fauci, Zelensky, von der Leyen, Macron sau Boris Johnson. Ori, de partea cealaltă a baricadei, pe Putin sau Xi Jinping. Atât de jos a ajuns “lumea bună”.
Fondatorii Uniunii Europene scriau tratatele în ideea fundamentală a evitării războaielor și holocaustului, deviza fiind : never again. No more Hiroshima! No more Auschwitz!
Strănepoții lor au uitat acest scop. Rostul lor s-a schimbat: războiul este pace.
Dacă cineva ar chema lumea la protest contra politicilor războinice ale “coaliției celor care vor” război, ar fi imediat calificat drept putinist. Un protest de acest gen în București sau Bruxelles ar fi interzis. Căci, cum ne spunea Fratele cel Mare, ignoranța e putere.
Iar libertatea e sclavie.
Hai Liberare?”, scrie europarlamentarul pe pagina sa de socializare.
